Inainte de a va expune impresile mele despre
initierea mea in aceasta fratie, va rog sa fiti indulgenti in privinta
exprimarii mele in limba romana si sa iertati daca puteti uzul disarmonios pe
fac din aceasta frumoasa limba.
In aceasta prezentare a experientiei mele
a initierii, am sa insist de multe ori asupra reprezentarii pe care o am despre
sensul acesteia si a interpretarii pe care am dedus-o. Consider ca este important intrucat va permite o intelegere nu
numai a sentimentelor si a senzatilor pe care le am putut resimti pe parcursul
initierii dar si a intelesului si a valorilor care o fundamenteaza si ii
confera in trairea mea sensul profund.
In opinea mea, intierea este o punte de
legatura intre lumi diferite, o proba care marcheaza trecerea de la o
dimensiune a existentei la alta. Procesul initiatic permite intelegerea si
acceptarea noului eu care se
va naste din aceasta tranformare. In viata profana, am trecut prin diferite
forme de initiere, acestea fiind menite sa dovedeasca daca introspectiv ma aflu
demn de o anumita calitate, conditie sau functie. Initierile pentrul profanul
care am fost au fost adesea insotite de ritualuri definite mai mult sau mai
putin constient. Imi amintesc de pilda, paharul de wisky pe care l-am servit cu
tatal meu dupa bacalaureat marcand astfel accepatarea mea ca barbat liber,
emancipat si recunoscut ca atare in familia mea. In ceea ce priveste experienta
care ne leaga impreuna, mi este foarte dificil sa gasesc comparatii si nu cred
ca exista de altfel. Initierea aceasta a fost una profund diferita, o
experienta pe care o privesc in mod total aparte. Intradevar, nu am fost confruntat
nici o data cu ce am trait alaturi de voi. Nu mi amintesc vreo data sa fiu fost
confruntat cu senzatia de a fi denudat in acest fel. In general, cand decidem
sa integram un grup sau o societate anume, ne asteptam sa fie necesar sa ne
prezentam sub o anumita infatisare, sa
imbratisam un set de valori predefinit ca sa putem face parte din acea
comunitate. Ori in cazul de fata, trebuie sa recunosc ca am fost cam dezarmat,
este cumva straniu sa ti inchipui ca dai un examen la care nu ai cum sa te
pregatesti... Fara carapace, gol, am fost nevoit sa ma dezvalui, sa ma pretez
unui exercitiu pe care temperamentul si natura mea nu le agreaza usor. Elementul
care deosebeste fundamental initierea masonica de cele profane consta pentru
mine in faptul ca nu mi a fost pusa la incercare o parte din cea ce sunt sau
din cea ce credeam ca mi se cere a fi dar am fost incercat integral, in
totalitate. Am avut sentimentul ca demersul vizeaza provocarea mea in calitate
de om, in esenta mea de om, epurat de criterii si judecati particulare. As
minti daca as spune ca am avut parte de o experienta linistita, pasnica si
placuta. Chiar, dimpotriva, m-am simtit prins intr-un fel de virtej, uneori
ametit si confuz fata de cea ce se petrecea in jurul meu. Cert a fost ceva
foarte puternic, am putut prin aceasta traire sa ma depasesc, sa vad anumite
aspecte din existenta mea pe care le ignoram. Cred ca este vorba si de o adanca chestionare
interioara, despre ce vreau de la mine si de la viata, despre ce sunt dispus sa
schimb in mine ca sa ma pot privi si sa privesc lumea cu pace si serenitate si
sa transmit la rand acel etos in lumea profana. Reflecand apoi asupra acestori
momente, m-am intrebat daca nu este vorba de o renastere, de a veni a doua oara
pe lume cu o alta perspectiva si alte cai. Nu vreau sa fiu inteles gresit, nu
ma refer aici la ceva mistic, concep in schimb o viziune noua, una care ofera
in practica posibilitatea de a se
realiza ca om intr-un mod nebanuit. Poate, din acest motiv, modul in care
propria mea persoana a fost investigata in profunzime m-a indemnat la rand sa
ma supun si eu simultan unui examen de constiinta?
In mod cert, am trait o aventura, o cheta
interioara din care au izvorat aspiratii noi atat pe un plan intelectual cat si
spiritual. In timpul initierii, dupa ce am fost interogat a doua oara de catre
voi mi-a venit un gand: nenumarate mituri prezinta eroul la incepul cautarii
sale ca fiind un individ naiv, desprins de lume si de primejdile ei, ori pe
masura ce el depaseste diferitele provocari pe care le intampina, el invinge si
se infrange pe el concomitent pentru a se realiza la adevarata lui valoare. De
fiecare data, dimensiunea intiatica joaca un rol capital in faurirea eroului,
producand un fenomen de catarsis; purificandu-l de pasiuni orbitoare si oferindu-i
un sens superior cautarii sale. Am descoperit intr-un mod analog cu psihologia
personajulului mitic, o confruntare ce se desfasoara in noi si ne impiedica sa
privim de sus cu seninatate si armonie, sentimente antagoniste care ne
impiedica sa fim stapani pe noi, sa acceptam calea aleasa cu inima usoara ca sa
putem descoperi cu probitate care este menirea noastra. In aceasta ordine de
idei, mi se pare deosebit ca toate etapele procesului initiatic sa fie conduse in
fond de libertatea acestuia, libertate de a judeca, libertate de a alege, de
a-si cerceta constiinta sau de a se opune. Este singura constrangere pe care a
trebuit sa o infrunt, adica sa accept faptul ca tot ce fac acum este liber si
decis de catre mine. Demersul initiatic este unul intim si dureros si asta mi-a
intarit convingerea ca nu poate fi decat unul liber si independent. Traind
aceste clipe, ma gandeam ca circumstantele si dorintele care m-au adus in templu
nu mai conteaza, trebuia numai sa fac fata provocarii si sa va dovedesc precum
sa-mi dovedesc si mie ca sunt aici pentru ca sunt vrednic de a raspunde
exigentelor care fac dintr-un franc mason un om cumpatat si hotarat. Desi din
punct de vedere intelectual, nu pot sa spun ca am inteles pe deplin cea ce
reprezinta notiunile de calatorie, de intuneric si venire la lumina, etc. Aveam
totusi intuitia ca aceste simboluri presupun premisile unei metamorfoze pe care
va trebui sa o imbratisez. Acest lucru m-a dat pe de o parte incredere si m-a
bucurat, am fost convins ca daca ratiunea, probitatea si vointa sunt cheia de
bolta a progresului masonic, atunci nu ma aflu din intamplare unde sunt si cea
ce se petrece este in concordanta cu aspiratile mele. Sper ca la randul meu, am
oferit aceasa impresie. Pe de alta parte, am putut de asemenea masura drumul greu
si anevoios pe care mai ramane sa il parcurg pentru a ma ridica la calitatea
exemplara de mason.
Aici, as dori sa staruiesc cateva momente asupra
caracterului sacru a juramantului pe care l-am depus si a implicatilor care
decurg din acesta atat pentru mine cat si pentru voi. Din tot ce am expus, nu
pot sa trec cu vederea acest element care mi s-a parut fundamental din mai
multe privinte. Cred ca tot ce am spus pana acum poate fi sintetizat prin
juramintul depus, el subintelege latura profunda si sincera a angajamentului
meu in fraternitate. Prin aceasta legatura, am simtit obligatia si datoria care
ne insoteste in fiecare clipa si ne impiedica sa pasim gresit. Simbolismul care
inconjoara juramintul m-a afectat profund si am simtit gravitatea alegerii
mele. Insa, prin valoarea lui nu vad numai o sabie a lui Damocles deasupra
capului meu, vad de asemenea o fundatie pe care va trebui sa cladesc o practica
si o morala. Mi se pare acum mai clara ideea conform careia dezvoltarea
continua a cunoasterii si a intelepciunii merg mana in mana cu exercitarea
virtutii. Inainte de a conclude, as vrea sa staruiesc asupra responsabilitatii
pe care o am fata de persoana care a facut posibil ca sa pornesc aceasta
calatorie alaturi de voi. C∴, un om pe care il stimez si il iubesc,
aplecat deasupra lui, deschizand brusc ochii si privind scena unde el intins pe
jos cand spre gatul lui se indreptau acele varfuri ascutite, am realizat ca
port o dubla responsabilitate. Exigenta unui comportament ireprosabil inseamna
in primul rand a fi la inaltimea angajamentelor pe care le luam atat fata de
noi cat si de ceilalti. Prin urmare, cred ca acest principiu nu a fost nici o data
mai clar si limpede ca in acel moment si va continua sa mi ghideze statornic
conducerea.
As incheia spunand ca proba initierii a
reprezentat pentru mine o infrangere a eului. Asta am si trait de fapt alaturi
de voi, nimicirea eului si
ridicarea altuia, unul diferit si acelas totodata in esenta lui. Omul invata sa
se cunoasca cu adevarat prin marile incercari pe care le infrunta in decursul
vietii sale. Acestea alcatuiesc puncte necesare in depasirea inertiei si
decaderii umane. Infrangerea egoului
si a patimilior sale, acceptarea metamorfozei prin nimicirea Eului si ridicarea
unui spirit nou, regenerat si deschis. Va multumesc ca mi oferiti posibilitatea
de a ma depasi si de a aduce un bine in lumea aceasta.
Am zis!
A∴C∴
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu