Pavajul mozaicat in Templul Masonic

Pavajul mozaicat - un simbol intalnit in toate templele francmasonice, indiferent de ritul acestora - este primul element simbolic din templu cu care ucenicul intra in contact vizual in timpul ritualului de initiere cand ii se ridica “valul de pe ochi” doar ca sa vada un viitor frate intins, simuland un om mort, pe Tabloul Lojei care este plasat pe acest pavaj mozaicat. Originea acestui simbol se poate identifica in trecutul indepartat al Artei Regale. Acest element poate fi gasit in temple din Egiptul antic si la arhitectii dionisiaci din Grecia antica care foloseau pavajul mozaicat in masuratorile lor , iar in Torah gasim diverse pasaje care ar indica faptul ca pardoseala Templului lui Solomon, distrus de babilonieni, era acoperita cu un pavaj mozaicat fabricat din lemn. O descriere a pardoselii a celui de-al doilea Templu din Ierusalim, Templul lui Irod, care sugereaza existenta unui pavaj mozaicat, poate fi gasita si in Noul Testament, in Evanghelia dupa Ioan XIX:13 – “Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus afara pe Iisus si a sezut pe scaunul de judecata, in locul numit pardosit cu pietre, iar evreieşte Gabbata.”

Simbolistica in Lojile francmasonice a acestui pavaj mozicat consta in “reprezentarea vietii umane, pavate cu bun si rau”, precum viata profana a oamenilor care este “pavata” cu incertitudini, perpetuandu-se cu contradictii. Pe parcursul drumului nostru prin aceasta existenta, care cateodata este marcata de evenimente pozitive si de prosperitate, aceasta poate in egala masura sa fie profilata si de evenimente negative. Intr-un fel, acest pavaj mozaicat are rolul de a ne aminti de nesiguranta si de fragilitatea vietii umane in aceasta existenta. “Fiind cu picioarele” pe acest element, gandindu-ne la aceasta idee, trebuie sa nu cadem in vanitate, sa avem compasiune pentru frati, dar si pentru profani, sa-I ajutam pe cei care se afla “in deriva”, sa fim drepti si sa avem demnitate, dar in acelasi timp sa fim umili. Existenta noastra efemera si instabila nu ne permite sa ne fundamentam mandria in nimic.  Precum au exemplificat atat de bine fratii nostri inaintasi medievali, in Totentanz – o alegorie a universalitatii mortii – toti oamenii sunt egali la nastere, dar mai ales mormant (“Wer war der Tor, wer der Weise, Wer der Bettler oder Kaiser? Ob arm, ob reich, im Tode gleich.” – “Cine a fost cel prost si cine cel intelept? Cine, cersetorul sau imparatul? Sarac sau bogat, in moarte sunt egali”). Tot ce isi are originea in lumea materiala este o “tesatura” intre rau si bine, fericire si tristete, Lumina si Intuneric, pozitiv si negativ. Ceea ce ar fi pozitiv pentru unii, ar fi nevativ pentru altii. Placerea poate fi generata de durere, dar poate degenera inapoi in durere. Dualismul acestora ne va guverna viata pana vom invata sa iesim din acest stadiu al unei cunoasteri limitate si vom invata sa nu mai percepem “albul si negrul” ca elemente antagonice, ci ca o sinteza sau o unitate.

Daca acest pavaj mozaicat privit de aproape reprezinta o antagonie intre alb si negru, dualitatea dintre conceptul de rau si bine, cand este privit de la o distanta mai mare culorile nu mai pot fi distinse – totul pare gri. Ca atare, daca pentru un profan, totul este “alb sau negru”, pentru un initiat, pe masura ce isi inalta cunoasterea si perceptia, totul se nuanteaza. Totusi, ca sa obtinem aceasta “nuanta de gri” a pavajului mozaicat, patratele care il compun trebuie sa fie egale intre ele si perfect simetrice. Orice viciere a egalitatii si simetriei lor ar duce la o schimbare a perceptiei nuantei de gri. Ca atare, cumpatarea  si mentinerea unui echilibru intre alb si negru, intre rau si bine este un element important si poate fi considerat un indiciu al importantei moderatiei in viata unui Francmason. Albul si Negrul, sau Lumina si Intunericul reprezinta probabil cel mai important sistem de dualitate de forte polare – la fel ca si Initiatul si Profanul. Contrar conceptiei crestine actuale, dar conform conceptiei Torei si a Zoharului, Intunericul nu este ostil, ci este elementul si principiul primordial complementar Luminii – “La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul. Pamantul era pustiu si gol; peste fata adancului de ape era intuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se misca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: „Sa fie lumina!” Si a fost lumina.” Geneza I:1-3. Lumina – ca simbol spiritual – este un Adevar, separarea Luminii de Intuneric fiind prima manifestare a Divinitatii, chiar inainte de asezarea stelelor, a Lunii si a Soarelui pe cer. Lumina provine din Intuneric. Astfel, cele doua principii nu se exclud, ci se completeaza reciproc, constituind un tot unitar in universul existentei umane. In Francmasonerie, acest termen de “Lumina” reprezinta Cunoasterea si ofera profanului la initiere o calatorie in timpul ritualului de la Intuneric spre Lumina, astfel ca la finalul ritualului initatic, proaspatul mason “sa primeasca lumina”. Ca atare, se poate trasa o paralela intre ritualul de initere masonica si primele trei versete din prima Carte a lui Moise.

Pavajul mozaicat este inconjurat de un un brau sub forma de zimti care simbolizeaza Loja si dragostea fraterna care inconjoara toate aspectele vietii si este ligantul Francmasoneriei Universale. Pavaj prezinta patru ciucuri la cele patru colturi ale sale. Acesti ciucuri pot fi o reprezentare simbolica a celor patru puncte principale ale corpului uman – gutural, pectoral, manual si pedal si ale celor patru virtuti cardinale – Cumpatarea, Curajul, Prudenta si Dreptatea. O alta interpretare a simbolisticii acestor ciuruci ar putea fi ca acestia reprezinta o indemnare a respectarii celor invatate in Loja in ceea ce priveste Lumina si Intunericul – “Vorbeste copiilor lui Israel si spune-le sa-si faca, din neam in neam, un ciucure la colturile vesmintelor lor si sa puna un fir albastru peste ciucurele acesta din colturile vesmintelor. Când veti avea ciucurele acesta, sa va uitati la el si sa va aduceti aminte de toate poruncile Domnului, ca sa le împliniti si sa nu urmati dupa poftele inimilor voastre si dupa poftele ochilor vostri.” Numeri XV, 38-39

           Mai mult decat atat, pavajul mozaicat din templul masonic se afla intr-un contrast fata de tavanul templului care reprezinta cerurile si, astfel, taramul spiritual al existentei. Daca pardoseala simbolizeaza natura umana materiala, legata de aceasta existenta a lui, tavanul reprezinta natura eterica a fiintei. Din nou se poate observa o antagonie – de data aceasta intre teluric si celest. Latura materiala a existentei este vizibila si palpabila, pe cand cea eterica, care ne inconjoara, este invizibila cu ochii fizici. De aceea existenta acesteia va fi pusa la indoiala de cei nepregatiti sa accepte ceea ce nu este demonstrabil prin metode fizice. Insa cei care sunt in cautarea Adevarului vor fi nevoiti sa accepte faptul ca nu doar ce putem vedea cu ochii poate fi o certitudine. Fara a intra in domeniul metafizicii, dar pentru a argumenta faptul ca o mai buna deschidere a mintii la necunoscut nu poate fi decat benefica – cine s-ar fi gandit acum 100 de ani ca intreaga mostenire genetica a unui om, cu toate trasaturile lui, predispozitia la unele boli, temperamentul, chiar si, in unele cazuri, orientarea sexuala sunt trasmise de o serie de proteine situate in nucelul celular? Insa o serie de cercetatori, refuzand sa accepte dogmele medicale ale trecutului, au reusit sa dovedeasca acest lucru.

Am zis!

C∴B∴