Liberté … Liberté chérie

S-ar putea afirma că secolul trecut a fost un secol al intoleranței și al ignoranței umane. În fond, toate evenimentele de tristă amintire din prima parte a secolului XX au avut ca și cauze primordiale o serie de numitori comuni precum lăcomia și trufia umană. Insă probabil cel mai devastator ferment care a dus la tragediile care au fost Primul Război Mondial și cel de-al Doilea Război Mondial il reprezintă ablația totală a capacității de a empatiza cu alte ființe umane.

Cei care au adus întunericul ignoranței asupra întregii Europe, au reușit să canalizeze frustrările unor clase sociale, transformandu-le în ură în stare eterică față de anumite grupuri de oameni. Oamenii liberi și de bune moravuri nu au fost scutiți nici ei de ura maselor manipulate – nici de-a stanga, nici de-a dreapta. Hermann Goering afirma in Reichstag în Martie 1933, la putin timp după preluarea puterii in Germania – ”In Germania noastră Național-Socialistă, nu există loc pentru Francmasonerie”. După doar cateva luni, incepeau primele arestări, deportări și torturări. Deportările francmasonilor în lagărele de concentrare au fost motivate la început de ”arestul preventiv al inamicilor politici”, francmasonii find clasificati drept ”prizonieri politici” și purtand în piept ca semn distinctiv un triunghi roșu cu baza în sus. La 8 august 1935, Francmasoneria germană a fost desfințată prin ordin al cancelarului. Numărul francmasonilor care au fost omorati de guvernul nazist nu se cunoaște cu exactitate însă se speculează ca este cuprins între 80.000 și 200.000 de oameni, incluzandu-i pe cei deportați din țări aflate sub ocupație, astfel francmasonii au suferit in Holocaust alături de celelalte ”elemente indezirabile” înlăturate și trimise la moarte sigură de national-socialiștii susținuți tacit de poporul german.

În vidul total de umanitate, care au fost lagărele de concentrare, oamenii liberi și de bune moravuri nu și-au pierdut voința de a continua lucrările atelierului masonic. Au fost cateva cazuri în care s-au aprins focurile unor Respectabile Loji chiar în inima acestor fabrici ai morții. O astfel de lojă a fost Loja Liberté Chérie care a luat ființă în 15 Noiembrie 1943 în baraca numărul 6 al lagărului de concentrare Emslandlager VII – Esterwegen din nord-vestul Germaniei la inițiativa a 7 maeștri masoni din Marele Orient al Belgiei: Paul Hanson, Luc Somerhausen, Jean Sugg, Henri Story, Amédée Miclotte, Franz Rochat și Guy Hannecart. Ulterior au primit lumină alți doi frați: Fernand Erauw și Jean De Schrijver. Inițierea lui Fernand Erauw este detaliată în memoriile lui Luc Somerhausen, aceasta desfășurandu-se la una dintre mesele din baracă  ”după un ritual foarte simplificat – a căror componente au fost atent explicate Inițiatului”. Lucrările se desfășurau cu regularitate și asiduitate, fiind prezentate și planșe printre care putem aminti: ”Simbolul Marelui Arhitect al Universului”, ”Viitorul Belgiei” și ”Femeile în Francmasonerie”. Întalnirile Lojei Liberté Chérie se desfășurau în secret, iar cei care stateau de pază pentru ca lucrările să se poată desfășura în siguranță erau, paradoxal, tovarăși denținuți - preoți catolici. Suferința aduce inimile împreună – exponenții unei Insituții care a condamnat Francmasoneria stateau de strajă – indeplinind indirect rolul Acoperitorului. Acest fapt încărcat cu un simbolism pregnant denotă, în fond, coeziunea care se perpetua în randul prizonierilor din lagărele naziste. Loja a intrat în adormire în anul 1944 din motive lesne de înțeles – muncile silnice la care erau supuși prizonierii și alimentația precară și-au lasat o amprentă permanentă asupra Lojei Liberté Chérie astfel încat singurii supraviețuitori au fost Somerhausen și Erauw. In August 1945, Luc Somerhausen a trimis un raport detaliat către Marele Maestru al Marelui Orient al Belgiei în care a dezvăluit scurta istorie a Lojei Liberté Chérie. Luc Somerhausen a trecut la Orientul Etern în 1982, la varsta de 79 de ani, iar ultimul martor, Fernand Erauw în 1997, la varsta de 83 de ani.

Chiar cand întreaga Europă era turmentată de flagelul extremismului politic, chiar cand viața umana a ajuns sa valoreze atat de puțin, cand oamenii își uitau vecinii, cunoștințele și amicii deportați cu atata cruzime, neîntrebandu-se ce se intampla de fapt cu ei, chiar cand negura deasă a igoranței a învolburat conștiința – în mijlocul unui ocean al intunericului a apărut un licăr, o speranță, o rază de lumină … un grup de oameni pentru care cautarea adevarului, studiul moralei, umanismul, libertatea absolută a conștiinței și Progresul Umanității au însemnat atat de mult încat și-au asumat riscul de la înființa o Lojă Masonică într-un lagăr de concentrare sub nasul ofițerilor SS. Lanțul Francmasoneriei Universale a fost îmbogațit cu zale de metal pur într-un context în care supraviețuirea cotidiană era incertă. Noi, cei de astăzi, suntem legați de cei din trecut. Așadar, sa purtăm cu mandrie în Sinea noastră acel triunghi rosu cu baza in sus. Iar pentru frații noștri exterminați în Holocaust … Să jelim! Să jelim! Sa jelim! Să sperăm!

Am zis!

C∴B∴